Rosana Nedelciu

Dezvoltare personală și profesională, cu cap și cu drag 'Smart with Heart' personal&professional development

Doamna Ana și CEO-ul

Doamna Ana a ieșit la pensie într-o zi de vară; joi era. Și-a luat salariul pe ultima lună lucrată și, drept recompensă pentru cei 15 (cincisprezece) ani dedicați companiei multinaționale pentru care lucrase, a primit încă un salariu lunar.

N-a consemnat nimeni, nicăieri, aportul acestei doamne la succesul companiei. N-a vorbit nimeni despre devotamentul ei, despre cât de serioasă era sau cât de bine își făcuse treaba. N-a povestit nimeni nici o anecdotă din multele cu care doamna obișnuia să își încânte colegii la o pauză de țigară.

Unii dintre colegi au strâns câțiva bănuți și i-au dat ca să își cumpere ceva să le amintească de ei.

Și-a luat gentuța și rămas bun în toate birourile ”de la sediu”, și a plecat. Înlocuitorul ei era deja pregătit.

Aceeași companie, un an mai târziu. Forfoteală, bisericuțe, discuții aprinse, plânsete prin unele birouri, și doar doi-trei ”amețiți” care lucrează. Îmbrățișări, lacrimi, ”mulțumim din inimă și nu te vom uita niciodată” de zeci și zeci de ori. Întâlnire la nivel de top și un mesaj trimis întregii companii în care sunt menționate realizările, devotamentul, abilitățile de leadership și alte calități (pe bună dreptate) ale celui ce părăsea compania după 5 ani de mandat, CEO-ul.

Echipa de top management pune la cale o cină de rămas bun într-un restaurant select și un ”absolut necesar” cadou impresionant, care să îi amintească celui care își încheia mandatul de ei. Nici cina și nici cadoul nu s-au concretizat. Nu știe nimeni de ce, toată lumea era ocupată să își facă griji.

Și-a luat geanta și rămas bun în toate birourile ”de la sediu”, și a plecat. Înlocuitorul lui era deja pregătit.

Dintre toți colegii cu care a lucrat zi de zi și pe care i-a ajutat cât și cum a putut când a fost cazul, la plecare, doamna Ana a știut că cei câțiva oameni care au venit să o îmbrățișeze și i-au dăruit câțiva din puținii lor bănuți, o vedeau pe ea, Omul, și regretau plecarea ei, a doamnei Ana.

Dintre toți oamenii pe care i-a condus zi de zi și pe care i-a format și cărora le-a insuflat încredere, CEO-ul nu știe nici azi câți au plâns pentru plecarea Omului, și câți din teama că își vor pierde statutul obținut prin el, îngrijorați că nu vor putea intra în grațiile noului CEO și că-și vor pierde importanța, sau puterea. Fiindcă dacă s-ar  lua după cei care ”l-au jelit” în fața lui, ca să-i vadă,  s-ar amăgi, neștiind ce și cum au vorbit despre el mai apoi în fața înlocuitorului său.

Sunt două povestiri la extremă. Ce-i drept, adevărate. Între ele, multe și multe altele, printre care a ta. Acordă-ți câteva clipe și proiectează-ți povestea ta. Vezi unde duce pornind de la situația de acum, de la jobul de acum și energia pe care o depui acum pentru jobul tău. Imaginează-te în punctul în care ai și gustul amar, și pe cel dulce, al experienței de atunci, din ”viitor”. Și cu noua ta înțelepciune, alege ce ai schimba, ce păstrezi și ce contează, de fapt, pentru tine. Din ce ești și ce faci acum, ce va rămâne?

Ce vrei să rămână? Cu ce vrei să rămâi?

(foto: Începutul și sfârșitul, George Ștefănescu-Râmnic)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 10/06/2015 by in Career Development, Română and tagged , , , , .

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 167 other followers

Categories