Rosana Nedelciu

Dezvoltare personală și profesională, cu cap și cu drag 'Smart with Heart' personal&professional development

În fiecare zi

Eram în liceu, în vacanță la mare, în era telefonului fix. Plecasem de trei zile și urma să stau în Vamă vreo 3 săptămâni. Regula ”de control” cerută de ai mei, singura de altfel, era simplă: undeva pe la jumătatea timpului urma să îi sun de la poșta din 2 Mai, să știe că sunt bine.

Prietena mea s-a îmbolnăvit brusc, așa că am ajuns de urgență înapoi în București. Pe-ai mei nu apucasem să îi anunț și pe drum începusem să îmi amintesc cu o oarecare teamă că spuneau ceva de un week-end în afara Bucureștiului exact atunci. Eu, bineînțeles, nu aveam cheie.

M-am așezat pe treptele dintre etaje, numai bine să văd când va veni cineva după mine. Da, bine, am râs și atunci. N-avea cine să vină, nu știa nimeni că sunt acolo. Toată lumea mă ”invidia” pentru cum petreceam eu în Vamă. Așa c-am început să mă gândesc la ce vecini m-aș fi putut duce să înnoptez. Sau rude? Deși n-aveam pe-aproape.

Să fi trecut vreun sfert de oră. Cred. Tot încercam să îmi aleg domiciliul temporar, când i-am auzit pașii. Ca pisica eram, o recunoșteam pe mama de la o poștă. Era clar ea, dar nu-mi venea să cred. Ne-am zărit reciproc: eu, uimită, cu ochii mei mici maaarri cât toată uimirea de pe lume, iar ea, calmă, zâmbitoare, ca și cum ne-am fi dat întâlnire exact acolo, exact la ora aia.

”Iubita mamii!”

Plecase în toiul petrecerii. Îl asigurase pe tata că ea știe ce știe, trecuse de promisiunile tuturor că eu sunt pe undeva pe la soare sau printr-un bar – eventual într-unul pe undeva pe la soare – și convinsese pe cineva să o aducă până la intrarea în București (nici mașină nu aveam în era telefonului fix). Ea știa. Mi-a spus că știa, iar prezența mea acolo pe trepte nu o mirase deloc. Exact acolo se aștepta să mă găsească. Și venise. Pur și simplu.

N-a fost nici prima, nici ultima dată când mama m-a uimit cu intuiția ei. Nici prima, nici ultima dată când a spus tălpilor ”hai!” doar în baza intuiției, și în ciuda rațiunii.

Mă gândesc la ea în fiecare zi. Fiecare zi e ziua mamei pentru mine, doar că astăzi scriu despre asta, nu mă rezum doar să simt.

I-aș săruta tălpile, simbol al alegerii și voinței sale de a mă purta cu ea oriunde și peste tot, în pântece, în brațe, în vise.

Mă gândesc la ea în fiecare zi. O port cu mine oriunde și peste tot, în fiecare zi. Și am grijă de tălpile mele. Atâta timp cât ele mă poartă pe mine, eu o voi purta pe mama. Oriunde și peste tot.

thumb2-tablou_mama_si_copilul_fb_women_in_art-1375792670

Advertisements

One comment on “În fiecare zi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 08/03/2017 by in Personal Development, Română and tagged , , .

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 167 other followers

Categories

%d bloggers like this: